Motto: “Scopul nostru nu e acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria rațiunii; nu speculă, ci jertfă” – Iuliu Hatieganu, parinte-fondator al “Universitatii” Cluj.
Cand, dupa inaltatoarea Unire de la 1918, Consiliul Dirigent si-a trimis reprezentantul sau la Cluj, pe Onisifor Ghibu, acesta, impreuna cu reprezentantii de frunte ai autoritatilor romanesti, au stabilit ca e nevoie, in Clujul anului 1919, de trei piloni reprezentativi: o Universitate Romaneasca, o Opera Nationala si o echipa de fotbal. Si asa s-a nascut, ca simbol al unor inimi romanesti, Universitatea Cluj.
La chemarea organizatiilor studentesti, peste 100 de studenti care jucasera fotbal la Budapesta, Praga sau Viena, studenti fiind, s-au prezentat la prima “selectie”. Culorile alb-negru sunt rodul unei frumoase “intamplari”: Mihai Tripasi Andrei Suciu, fosti studenti la Praga, au cumparat echipament in culori alb-negru din capitala noii Cehoslovacii, si asa au ramas o suta de ani. Renumele de “sepcile rosii” provine de la sepcile de aceasta culoare ai studentilor medicinisti, sustinatori activi inca din primii ani ai “Universitatii”.
“U” Cluj a marcat istoria in fotbalului romanesc cateva premiere importante: a dat primul capitan al echpei nationale, in persoana lui Aurel Guga, cel care a condus nationala la primul meci (si primul success: 2-1 cu Iugoslavia). “U” a fost, de asemenea, prima echipa romaneasca in turneu in Europa, jucand, in 1923 in Franta, Italia si Iugoslavia. “U” a fost prezenta in finala primului campionat divizionar romanesc (3-5 si 0-0 cu Ripensia Timisoara, in editia 1932-1933).
In urma dictatului de la Viena, “U” a ales calea demnitatii, refuzand sa activeze in campionatul Ungariei, refugiindu-se la Sibiu. De acolo, de pe malul Cibinului, “U” a reprezentat cu onoareTransilvania de Nord in campionatul Romaniei.
“U” a fost dintotdeauna o echipa aparte. O echipa in care simbioza echipa-suporteri a fost mai evidenta ca oriunde altundeva. Spiritul boem si camaraderia au fost mereu pretuite. De aceea la “U” a fost dintotdeauna mai pretuit un dribing sau un gol, o parada a portarului sau o o alunecare a fundasului decat trofee trecatoare. O spune Ioan Chirila, in carteasa “Sepcile Rosii”: “Universitatea Cluj a învins și a pierdut atunci când nu se aștepta nimeni. Pâna și victoria ei din Cupa României este rezultatul unor coincidențe de calendar, când studentii au găsit forma maximă prin legile hazardului.”
Călin Bârsan