Dictatura ONG-urilor


Ildi Topai

 

ONG-ul X a adunat…de mii de semnături pentru a susține interzicerea unui drept, ONG-ul  Y a adunat milioane de semnături pentru interzicerea altui drept… Guvernul pregăteste o hotărâre care să interzică…parlamentul are în dezbatere o lege care va interzice…vă sună cunoscut? Practic nu mai există site, buletin de știri, analiza de orice fel în care să nu fie repetate obsesiv din “sculare în culcare” cuvantele magice “ONG”, “interzicere”. Cine sunt ele de fapt aceste miraculoase ONG-uri care par a ne redefini viața, drepturile, existența de simpli trăitori într-o lume tot mai restrictivă?

Dex-ul de spune despre ele că ar fi “structuri instituționalizate de natură privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie ca persoane juridice, și care sunt independente în raport cu orice autoritate publică. Ele nu urmăresc nici accesul la puterea politică și nici obținerea de profit.”

Legislația românească ne spune că ele pot exista sub trei forme: asociație, fundație, federație și că
sunt active în orice domeniu în care se manifestă nevoia societății: educație, știință, cercetare, cultură, protecție socială, minorități, drepturile omolui, protecția mediului, protecția copilului, etc.

Ce poate fi mai frumos? Adică ele, aceste miraculoase entități sunt însăși vocea societății și prin urmare reprezintă nu-i așa nevoile și dezideratele acesteia.

Cine sunt ele în realitate? Niște cuvinte pompoase scrise “cu țăruza pe hârtie” de grupurile de interese care le finanțează și dacă suntem doar puțin curioși, vom vedea că multe dintre ele beneficiază de donații (fonduri) consistente, pe masura intereselor pe care le servesc.

Dupa mine, e cea mai mare prosteală a vremurilor pe care le trăim. Chiar și in lumea asta, o lume dispusă și predispusă sa preia sub titlu de adevăr absolut orice idei si sloaganuri aruncate pe piață, ar fi puțin cam mult să vină x fabricant de medicamente să ne spună, injectati-le pe copilele de 10 ani pentru că eu am niste vaccinuri cu care n-am ce face și nu vreau sa pierd un car de bani; sau interziceți fumatul pentru ca eu, Y producător de nimic, vreau sa-mi vând nimicul pe banii statului prin farmacii. Sau închideți instituțiile pentru copiii cu dizabilități pentru că vrem noi să facem terapii specifice pe bani mulți. Deci nu merge așa, pentru că lumea n-a ajuns tocmai la acel grad de tembelizare. Nu incă! Și unde mai pui ca n-ar da nici frumos la democrație. Așa ca băieții umflă tare un ONG (a se citi niște oameni pe care-i co-interesează), care ce fac ei? Ați ghicit: adună semnături în numele societății civile și a binelui comun. Se aburcă cu ele în politic și  cât ai freca din palme, ele se transformă în legi.

protest1

Problema este că uneori, rareori,  nu le iese, așa cum s-a întâmplat recent cu femeile din Polonia care au fost mult prea hotărâte întru combaterea binelui comun care intrase cu bocancii în corpul lor. Da, niste milioane de femei, au fost mai puternice decat Maria Sa ONG-ul și asta nu s-a mai întamplat demult. Cred ca niște miliarde de oameni, la rândul lor ar putea fi…doar ca nu sunt. Cum să te opui binelui comun, nu-i asa? Mai ales cand binele acela e pe bucăți și până acum s-a nimerit să nu fii în bucata afectată.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close