O româncă născută la Huedin a revoluţionat Şcoala de Balet a Operei de Stat din Viena!


Simona Noja (46 de ani) s-a născut şi a crescut în Huedin, judeţul Cluj, dar a reuşit să cucerească publicul din toată lumea ca prim-balerină la Opera de Stat din Viena, Scala din Milano şi Teatrul Bolşoi. Şi asta nu e tot: ea a crescut considerabil performanţele Academiei de Balet a Operei de Stat din Viena, pe care o conduce din 2010.


Sursa foto: simonanoja.com

„Niciodată nu am stat să găsesc motive pentru care nu se poate realiza un lucru. Trebuie întotdeauna să găseşti calea, să crezi că se poate“, susține românca pentru cotidianul Adevărul. Aşa îşi începe povestea de succes Simona Noja (46 de ani), directoarea Academiei de Balet a Operei de Stat din Viena, născută în micul oraş ardelean Huedin, din judeţul Cluj, şi educată la Cluj-Napoca. Astfel se explică, probabil, cum fetiţa din Huedin a ajuns, ca prim-balerină, pe cele mai mari scene ale lumii în colaborare cu Scala din Milano, cu Teatrul Balşoi, cu Opera din Roma şi cu Opera de Stat din Viena. Ba, mai mult, în 2001, Simona Noja a fost desemnată cea mai bună balerină a anului la nivel mondial, de revista italiană „Danza e Danza“.
Când era mică, Simona visa, la fel ca multe alte fetiţe, să ajungă o a doua Nadia Comăneci. A început durele antrenamente de gimnastică la vârsta de 7 ani şi a ajuns în echipa olimpică sub îndrumarea celebrului antrenor Béla Károlyi. „La un moment dat, am participat la un cantonament organizat la şcoala de coregrafie din Cluj. În sala de antrenament era şi maestrul Vasile Solomon, un cunoscut profesor de balet, care a zis: «Fata asta e bună pentru balet». Probabil că acest lucru a rămas în memoria pasivă a copilului care eram atunci şi în memoria părinţilor“, povesteşte clujeanca. Astfel, atunci când a renunţat la gimnastică din cauza fizicului prea fragil pentru acest sport, părinţii au înscris-o la şcoala de balet din Cluj. „Nu eram foarte hotărâtă la început că asta vreau să fac“, mărturiseşte artista subliniind că, după ce a făcut şapte ore de gimnastică de performanţă pe zi, o oră de balet i se părea de-a dreptul plictisitoare.
Primul moment în care şi-a dat seama că aceasta este chemarea ei a fost acela în care a ieşit pe scenă. „Era în anul I sau II de balet, când am avut parte de mici apariţii în spectacole. Atunci am realizat pentru prima dată ce înseamnă să fii artist. Până atunci cunoscusem viaţa spartană de sportiv şi, dintr-o dată, a apărut această nouă perspectivă şi nouă conotaţie a întregii activităţi pe care o aveam. Momentul în care totul s-a schimbat a fost când am trăit acea stare de spectacol ce are de a face cu acea magie a scenei care ne fascinează pe noi toţi cei care lucrăm în arta spectacolului“, dezvăluie Simona Noja. Odată cuprinsă de această vrajă a spectacolului, balerina nu s-a mai despărţit de scenă până la 40 de ani.
„Această stare de vrajă te impulsionează aşa de tare, încât eşti în stare să rabzi orice. Nu contează că ai răni la picioare din cauza poantelor sau că trebuie să ţii o dietă strictă şi să faci zilnic antrenamente obositoare. Toate lucrurile pe care un om normal le consideră ca fiind sacrificii pentru un balerin sunt parte integrantă a unei existenţe subordonate dorinţei de a trăi starea de spectacol“, completează Simona Noja.
Simona a fost angajată la Opera Română din Cluj la 18 ani, pentru interpretarea rolului principal din „Lacul lebedelor“. Terminase liceul de coregrafie în iunie, iar în iulie a luat examenul de admitere la Facultatea de Filologie. După vacanţă, s-a întors la Operă pentru a pregăti „Lacul lebedelor“, spectacol programat pentru luna noiembrie şi care urma să fie un fel de interviu pentru angajare.
„O fostă prim-balerină, Larisa Şerban, şi-a luat responsabilitatea să lucreze cu mine. Începem să lucrăm pe la mijlocul lui septembrie şi în octombrie vine un frig, din ăla de îngheţau pietrele. Când era frig, conductele fiind stricate şi fiind gheaţă în calorifere, munca la Opera Română se oprea“, povesteşte Simona. Toate acestea în condiţiile în care rolul principal, Odette/Odill, pe care-l pregătea Simona, presupunea apariţii în toate cele trei acte, deci o cantitate foarte mare de muncă. „Premiera era planificată pe 26 noiembrie, partener nu aveam, pentru că urma să vină de la Bucureşti, vremea nu era bună… «Nu-i nimic, noi lucrăm. Îţi pui mănuşi, îţi pui căciulă, îţi pui şosete de lână peste poante şi lucrăm», mi-a spus Larisa Şerban şi aşa m-am pregătit pentru debut. E  o amintire din viaţa mea care mi-a dat apoi speranţă. Mi-am zis că dacă reuşesc asta, nimic nu poate să mi se mai pară greu“, îşi aminteşte Simona. Totul a mers foarte bine şi a fost angajată la Opera Română din Cluj.
femei-in-ctrl-simona-noja_1

LA CONCURS ÎN SUA CU ECHIPAMENT DE ÎMPRUMUT

Simona Noja şi-a început cariera internaţională pe când avea 22 de ani. A pornit de la un concurs în SUA, la care a participat în iulie 1990. „După multe peripeţii, am ajuns în Jackson, statul Missouri. Am făcut cinci zboruri, deşi în mod normal, trebuiau doar două. Am ajuns fericiţi că vedem America pentru prima dată în viaţa noastră, dar a urmat un şoc: nu ne-au mai găsit bagajele. Am rămas fără poante, fără costum, fără muzică. Am ajuns fără nimic, inclusiv fără bani, normal, aveam vreo 40 de dolari în buzunar“, povesteşte, amuzată, balerina. Bagajul a ajuns după trei-patru zile. „Era un bagaj tip turn, cu 3 compartimente. Din cele trei, a ajuns doar unul, în care erau o pereche de pantaloni şi o pereche de sandale.“
A fost nevoită să împrumute şi costumul, chiar şi muzica, dar tot a câştigat o medalie la concursul de balet din America. Din acel moment ofertele au început să curgă, medalia obţinută fiind paşaportul clujencei spre cariera internaţională. Cinci companii de balet de prim rang, trei din SUA şi două din Europa, i-au oferit atunci contracte. „Am preferat pentru primul an să fiu liber-profesionistă, adică să dansez la diferite gale fără să fiu angajată permanent. După un an, am optat pentru Deutsche Oper am Rhein, din Düsseldorf, Germania. Cred că am ales această variantă pentru că dintre toate era cea mai aproape de Cluj“, mărturiseşte clujeanca.
În 2006, Simona Noja a deschis, împreună cu soţul ei, o şcoală privată de balet în Viena. Era o experienţă cu totul nouă pentru ea, care a pus-o în faţa unei noi provocări. După patru ani în care şcoala ei a avut succes, a primit o ofertă de nerefuzat – să fie director al Şcolii de Balet a Operei de Stat din Viena.

Acum, după o jumătate de deceniu la conducerea uneia dintre cele mai importante şcoli de balet din Europa, Simona Noja spune, modestă: „Probail că am rezultate bune, eu ştiu că întotdeauna mi-am fixat ştacheta foarte sus. Când antrenezi 120 de copii, la finalul anului culegi «recolta», adică vezi câţi absolvenţi sunt angajaţi când termină liceul. Când am venit eu, dintr-o clasă erau angajaţi doar 10%, acum am ajuns, după cinci ani, să fie angajaţi peste 90% din elevi“. Secretul performanţei: „extrem de multă muncă şi o viziune extrem de bine pusă la punct a întregii echipe“. „Am înfiinţat o companie de dans, am demarat o academie de vară, am ridicat numărul de spectacole la 154 pe an“, enumeră directoarea realizările de la Academia din Viena.De ceva timp, Simona Noja încearcă să aducă şi la Cluj o parte din experienţa pe care a dobândit-o: vara aceasta a organizat un master class, iar în toamnă a adus la Cluj dansatori şi profesori din şapte ţări, la un festival de balet unic în Europa. ;

Momentul în care a decis să renunţe la scenă

La cinci ani de la debutul pe scenele internaţionale, Simona Noja a ajuns, în 1995, prim-balerina Operei de Stat din Viena, după ce o perioadă a lucrat şi la Opera Germană din Berlin. Timp de 11 ani, clujeanca a fost în prim-planul baletului internaţional interpretând roluri principale în opere precum „Lacul lebedelor“, „Frumoasa din Pădurea Adormită“, „Carmen“, „Spărgătorul de nuci“, „Romeo şi Julieta“ şi „Visul unei nopţi de vară“.  A colaborat ca prim-balerină cu instituţii de cultură legendare precum Teatrul Balşoi din Moscova, Scala din Milano, Opera di Roma, Frankfurter Ballett, Baletul Naţional din Finlanda, Baletul Regal din Suedia, Opera San Carlo din Napoli etc.
Una dintre cele mai importante experienţe pentru cariera Simonei Noja s-a întâmplat pe când avea 25 de ani şi dansa la Opera din Düsseldorf. Lucra cu William Forsythe, coregraful despre care presa internaţională a relatat că este omul care a schimbat baletul: „Aveam de pregătit un balet de 30 de minute conceput pentru Opera din Paris, intitulat «In the Middle, Somewhat Elevated».  Spectacolul şi întâlnirea cu Forsythe au avut un impact atât de puternic, încât pot să-mi împart cariera în «înainte şi după» această experienţă“.
Baletul era cu totul altceva decât era obişnută Simona. „Să atingi un nivel foarte ridicat la un dans pe care îl cunoşti şi pentru care ai studiat foarte mult timp este un lucru la care te aştepţi, dar să reuşeşti într-un timp extrem de scurt să faci un rol excepţional în ceva cu totul nou a fost pentru mine un mare şoc“, mărturiseşte Simona Noja. Dacă pentru a învăţa un rol, un balerin are nevoie uneori de două luni, alteori de trei ani, Simona a avut la dispoziţie trei săptămâni. „Din nimic a ieşit un monument, o capodoperă. Asta era starea mea atunci. Era ca şi cum dintr-o dată începi şi rezolvi probleme de matematici superioare, în condiţiile în care tu nu ai studiat matematici superioare. Am conştientizat că pot să fiu foarte bună şi am ajuns la concluzia că, dacă am putut face asta, pot face orice. Asta m-a dus foarte departe în carieră“.
Când vine vorba, însă, de public, balerina îşi aminteşte cu precizie şi cu emoţie reacţia pubicului la spectacolul „Lacul lebedelor“ interpretat cu Teatro alla Scala din Milano, în Mexico City: „A fost momentul în care am decis să renunţ la scenă. Am ieşit la aplauze şi am văzut publicul altfel. Mi-am zis: «Ce frumos ar fi să mă retrag acum, când sunt în plină glorie, să-şi să aducă oamenii aminte de mine aşa»“ . Avea aproape 40 de ani şi era în apogeul carierei.

„Au fost roluri pe care mi le-am asumat complet“

Întrebată dacă a avut un rol care îi este mai aproape de suflet, Simona răspunde: „Nu, pentru că am încercat să fiu cât mai onestă faţă de toate rolurile. Cu cât eşti mai onest şi fără prejudecăţi, cu atât ai şanse mai mari să te apropii de esenţa rolului. Odată ce găseşti esenţa rolului, ajungi să trăieşti un soi de identificare cu acesta. Nu pot să spun că un rol mi-a plăcut mai mult decât altul, dar pot să zic că au fost roluri cu care atât de mult m-am identificat, încât mi le-am asumat complet“.
În viaţa fiecărui balerin există doar câteva momente de graţie, crede clujeanca. „Aceste momente au de-a face nu numai cu mine, ci este o întreagă constelaţie de elemente: muzica să fie perfectă, scenografia, partnereul, plus starea mea fizică şi cea sufletească. Astfel de momente de graţie ai câteva într-o carieră. Asta nu înseamnă că eşti foarte bun numai în alea trei momente în decurs de 20 ani. Acea stare de graţie îţi dă sentimentrul că eşti un zeu, te înalţă, te transformă în aşa manieră încât după ce o trăieşti, devii o altă persoană. Un astfel de rol te schimbă, te desăvârşeşte“, explică artista.
Simona Noja a terminat în 1986 Liceul de Artă-Coregrafie din Cluj, apoi Facultatea de filologie din Cluj, în 1994.

– A fost prim-balerină la Opera Română din Cluj, la Deutsche Oper am Rhein, Deutsche Oper Berlin, Wiener Staatsoper.– A colaborat, ca prim-balerină, cu: Teatro Colon-Buenos Aires, Opera Română din Bucureşti, Staatstheater din Hanovra, Finnish National Ballet din Helsinki, Staatsballett din München, Opera di Roma, Teatro Municipal din Santiago de Chile, Royal Swedish Ballet din Stockholm, Teatrul Bolşoi din Moscova, Frankfurter Ballett, Stuttgarter Ballett, Semperoper din Dresda, San Carlo di Napoli, La Scala din Milano.

– A lucrat cu coregrafi ca: Ray Barra, Nils Chiste, John Clifford, Boris Eifman, William Forsythe, Hans van Manen, John Neumeier, Heinz Spoerli, Sir Peter Wright, Renato Zanella.
– Printre cei mai importanţi parteneri de scenă: Roberto Bolle, Jose Manuel Carreno, Manuel Legris, Vladimir Malakhov, Sebastian Marcovici, Massimo Murru, Giuseppe Picone, Igor Zelenski.
– A fost consultant pentru dans al Ministerului Culturii din Austria (2009-2011).
– Este director al Academiei de Balet a Operei de Stat din Viena, Austria, din 2010.
– Distincţii: Medalia de argint la Concursul din Jackson, Missouri, SUA; „Cea mai bună balerină a anului 2001“, revista „Danza e Danza“, Milano; Crucea de Onoare a României în grad de Cavaler, „Crucea de Onoare pentru Ştiinţă şi cultură, clasa întâi“, acordată de statul austriac, Crucea de Onoare a României în grad de Ofiţer.
Sursa stire: www.jurnalulromanesc.at

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close