Curtea de Apel Cluj, Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin completul 2 CSA, a admis, în data de 2 iunie, plângerea formulată de către petentă, prin avocat Iulia Maria Rus, împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 1126/C4/1089/1095, pronunțată la data de 25.05.2025, și a modificat în parte decizia menționată, în sensul că a admis parțial contestația formulată de către petentă, a anulat raportul procedurii nr. 2136/20.03.2025 și adresa de comunicare a rezultatului procedurii nr. 2139/20.03.2025, în ceea ce privește oferta asocierii intimatei, și a obligat autoritatea contractantă să o reevalueze din perspectiva îndeplinirii cerinței de calificare privind experiența similară.
Practic, prin această decizie inedită, Curtea de Apel Cluj a admis plângerea formulată de petentă chiar în contradictoriu cu sine însăși.
Avocatul Iulia Maria Rus (RUS, CATANICIU ȘI ASOCIAȚII – SOCIETATE CIVILĂ PROFESIONALĂ DE AVOCAȚI) contactat de Știri din Huedin ne-a oferit un punct de vedere: „Conform raportului procedurii de atribuire, petenta avea calitatea de ofertant câștigător. Însă, din același raport am aflat faptul că, inițial, câștigător al procedurii fusese un alt ofertant, a cărui ofertă a fost respinsă în ultima fază a evaluării din cauza unor neconcordanțe. Analizând motivul de respingere a acestei oferte, am considerat că șansele de admitere, în cazul în care acest ofertant ar decide să formuleze o contestație, ar fi maxime, sens în care am decis să contestăm această ofertă și sub alte aspecte.
Deși nici autoritatea contractantă (Curtea de Apel Cluj) și nici Consiliul nu ne-au permis accesul la oferta depusă de asocierea pe care am contestat-o, am reușit să deducem, dintr-un proces-verbal, faptul că această asociere nu îndeplinește una dintre cerințele esențiale ale procedurii, și anume cerința privind experiența similară, cerință pe care autoritatea contractantă o considerase îndeplinită.
Consiliul, exact cum anticipasem, a admis contestația celuilalt ofertant, deschizând astfel posibilitatea ca acesta să revină pe prima poziție în clasament. Însă a admis și contestația pe care noi am formulat-o, dispunând în sarcina autorității contractante solicitarea unei clarificări suplimentare acestei asocieri în legătură cu cerința privind experiența similară.
Noi am apreciat că solicitarea unei clarificări suplimentare este, categoric, de natură a favoriza respectivul ofertant, încălcând astfel o parte dintre principiile incidente achizițiilor publice, precum și o serie de texte legale imperative, motiv pentru care am decis să formulăm plângere împotriva deciziei CNSC.
Curtea de Apel Cluj, în decizia pronunțată, a reținut ca fiind corectă poziția Consiliului față de contestația celuilalt ofertant, iar raportat la soluția dispusă de Consiliu față de contestația pe care noi am formulat-o, a reținut, în esență, că, în aplicarea strictă a prevederilor art. 209 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 și art. 137 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016, caracterul neconcludent al răspunsurilor la clarificări impune excluderea ofertei din procedura de atribuire, iar orice solicitare suplimentară de clarificare în această etapă ar constitui o încălcare gravă a principiului tratamentului egal și ar conferi ofertantului un avantaj procedural nepermis.
Cu alte cuvinte, celălalt ofertant a revenit în procedură ca urmare a admiterii contestației sale, soluție menținută de instanță, însă a fost respins definitiv în urma admiterii plângerii noastre”
În cadrul dezbaterilor, Curtea a analizat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, invocată prin întâmpinare de intimata asociere pârâtă.
Asocierea pârâtă a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, întrucât această instituție are calitatea de autoritate contractantă, figurând astfel în cadrul plângerii ca pârâtă, fiind pusă în situația de a judeca o plângere formulată în contradictoriu cu ea însăși.
Reprezentanta petentei a arătat că excepția invocată are în vedere prevederile art. 127 C. proc. civ., care reglementează două ipoteze: prima ipoteză, în care instanța are calitatea de reclamant, caz în care, evident, nu poate fi competentă să soluționeze cauza, și o a doua ipoteză, în care instanța are calitatea de pârât, caz în care reclamantul are dreptul de a sesiza fie curtea de apel competentă raportat la sediul autorității contractante, fie o altă curte de apel învecinată.
Petenta a apreciat că nu are niciun motiv de îndoială cu privire la imparțialitatea Curții de Apel Cluj și, în consecință, a ales să învestească această instanță cu soluționarea cauzei, în exercitarea opțiunii conferite de art. 127 alin. 2 C. proc. civ.
Analizând excepția, Curtea a constatat incidența art. 127 alin. 2 C. proc. civ., reținând că petenta a avut dreptul de a sesiza Curtea de Apel Cluj, deși aceasta figurează ca pârâtă în cauză. Întrucât petenta și-a exercitat această opțiune, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta pricină.
Prin urmare, Curtea a respins excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj și a judecat plângerea.
Decizia Curții de Apel Cluj surprinde în mod plăcut opinia publică și demonstrează corectitudine și imparțialitate din partea completului, o decizie curajoasă care arată că românii pot să aibă încredere în sistemul judiciar românesc.